duminică, 17 martie 2024

REMEMBER, EMIL BOTTA

 Ce departe ești, întunecata mea iubită,

prin pereții odăii te văd ca prin sită,

și te-aud chemându-mă ca din altă planetă

și-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.


E posibil, e posibil oare să nu pot muri

să-ți aud vocea suind trapta nopții, coborând în zi,

să mă ridic din pat ca o stafie, ca marinarul de veghe

să te zăresc în somn de la o mie de leghe?


Da, e posibil, întunecatul meu iubit, 

să mă auzi cântând chiar când voi fi murit,

să mă vezi aieve în cereasca oglindă

și în părul meu stele să se stingă și să se aprindă.


Dar să nu te superi dacă sărutul meu va fi rece,

dacă dragostea mea ca un frig o să te sece,

dacă îmbrățișarea mea te va face să suferi

aducându-ți aminte, nu, să nu te superi. 



joi, 7 martie 2024

COSTEL ZĂGAN

 

Mâinile se roagă mângâind, iubito

Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare

Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc

Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul

Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare

(din volumul „Cezeisme II”)

  

vineri, 1 martie 2024

ARTĂ POETICĂ

 În fiecare zi urc câteun vers din Golgota COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE