EREZIA UNEI PREDICI PROFANE

Paradox gratuit

ceea ce ne aseamănă face diferența

toți bănuiesc însă altceva

și cei de la clasa zero a condiției umane

de fapt cum era și de așteptat

viitorul a început înaintea cuvântului

acesta o fi Doamne sensul cel adevărat al lumii

de la cuvânt la tăcere

o dar spirala condiției umane este Însuși Dumnezeu

tac

e vremea

să auziți

inefabilul plâns al lucrurilor

COSTEL ZĂGAN, EREZII SECOND HAND, 2014

EREZIA CA ALTER EGO

Totuşi de ce ar fi omul o casă Pe care o

termină de zidit moartea Dacă între noi

se lăfăieşte absurdul cel de toate zilele De

ce atunci când îngerii au laringită Proştii

fac vocalize cu Dicţionarul Drepturilor Omu

lui Dragostea rămânând un autoportret

ratat în doi Vai când moare un om Şi

Dumnezeu se sinucide puţin

Indiferenţa pradă a aproapelui nostru

Ne lasă iar rece O ce bere infernală

Ce melancolie spumantă

Doamne

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

AUTOPORTRET ÎN ALB

Poetul se compune probabil şi dintr-o grădină

Prevăzută în faţă cu şuruburi şi flori de câmp

Cu iarbă care rugineşte de la prima oră

Când roua nici nu s-a ridicat până la genunchiul broaştei

Dar domină toate înălţimile posibile la acea oră

În negru şi-n alb abis lângă abis

Un Turn Babel în toate direcţiile

De la mansardă pândesc c-un binoclu în infraroşu

Cum omul coboară din ce în ce mai des din maimuţă şi uită fereastra deschisă

Cerul rămâne iar vacant

La pian semnez o cerere de punere în posesie muzicală

Brusc un glonţ ca o scrisoare de dragoste îmi găureşte autoportretul

Lăsându-l natură moartă cu doi îngeri şi-un covrig în do minor

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

EREZIA SUFLETULUI DE PROBĂ

   Cu fiecare frunză toamna renunță la verde

Anotimp handicapat cu ramuri în cer și cu rădăcini de foc și pară

Vântul tremură între odaia nupțială și borta infinitului

Pe-aici se trece într-o altă galaxie a tăcerii

Taci și vei fi promovat

La birou îngerii contabilizează și ultima picătură de ploaie

Bacovia redivivus

Toți se șterg de preșul sufletului

Cu mâinile imaculate de sânge

destinul îți ghicește iar trecutul de probă

Et in Arcadia ego

Și totuși care-i diferența

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II