COSTEL ZĂGAN

 

Mâinile se roagă mângâind, iubito

Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare

Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc

Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul

Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare

(din volumul „Cezeisme II”)

 

 

SHAKESPEARE

Mâna iernii n-o dărâmă

vara de pe chipul tău

nici târându-se o râmă

n-o să zboare peste hău

Vara de pe chipul tău

n-o îngrămădești în șip

făcând bine din ce-i rău

crești al frumuseții chip

N-o îngrămădești în șip

nici tîrându-te o râmă

moartea-n fire de nisip

mâna iernii n-o dărâmă

Vara ce-i poemul tău

de gheață-i iubito zău

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

IOANEI LOREDANA

 O copilă își ia zborul

Doamne ca un înger

și îmi lasă numai dorul

și cuvinte-n care sânger

Doamne ca un înger

trece ziua vine noaptea

în caietul meu de plângeri

Dumnezeu reține partea

Trece ziua vine noaptea

și îmi lasă numai dorul

n-o să-l înțeleagă cartea

o copilă își ia zborul

Doamne ca un înger

de departe sânger

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

SCHIȚĂ DE AUTOPORTRET

 Ochii mei îs două versuri

gura mea este-un izvor

sting pe frunte universuri

și trăiesc atât cât mor

Gura mea e un izvor

două brațe două lanțuri

am destinul ca decor

cât lumina sapă șanțuri

 

Două brațe două lanțuri

sting pe frunte universuri

și în gură dulci bilanțuri

ochii mei îs două versuri

Gura mea e un izvor

- unii n-au alții nu vor-

Costel Zăgan, Cez(e)isme II

CĂTUȘELE LIBERTĂȚII INTERIOARE

Mai scuteşte-mă tristeţe

nenoroc hai bun rămas

cine vrea să mă înveţe

facă-n rai totuşi un pas

Nenoroc hai bun rămas

ce prăpastie-i şi viaţa

suflete fără de glas

cânţi în mine dimineaţa

Ce prăpastie-i şi viaţa

cine vrea ca să înveţe

lângă par poftim e aţa

mai scuteşte-mă tristeţe

Nenoroc hai bun rămas

mai fă naibii înc-un pas

Costel Zăgan