Cu fiecare frunză toamna renunță la verde
Anotimp handicapat cu ramuri în cer și cu rădăcini de foc și pară
Vântul tremură între odaia nupțială și borta infinitului
Pe-aici se trece într-o altă galaxie a tăcerii
Taci și vei fi promovat
La birou îngerii contabilizează și ultima picătură de ploaie
Bacovia redivivus
Toți se șterg de preșul sufletului
Cu mâinile imaculate de sânge
destinul îți ghicește iar trecutul de probă
Et in Arcadia ego
Și totuși care-i diferența
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu