Iartă-mă
că
te trezesc
cu noaptea-n cap
furându-ți cele mai frumoase vise
iartă-mă
că
te orbesc cu răsăritul
și apusul acestei lumi
că te folosesc
din zori și până-n noapte
vers după vers
iartă-mă
că nu țin cont
că-i
vreme rea
sau
vreme de basm
îi dau înainte
fără cruțare
chiar dacă
sudoare versurilor
a umplut
vasele comunicante ale tăcerii
și
da
nu uit niciodată
că sunt
cobaiul tău
poezie
Costel Zăgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu