ploaia asta îmi hașurează privirea
ridică gratii transparente între mine și tine
lumina oarbă se cojește singură
de pe trupurile noastre moi
cât să putem zbura
așa se face
deodată duminică
începe să ne crească
câte o cruce în spinare
devenim frați
adică
păsări
MANIFEST PENTRU GLOBALIZAREA POEZIEI, 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu