Nu-i piatră să nu fie răsturnată
în urma ta
duioșia este un act de agresiune viclean
totul pentru femeia cu suflet de floare
plouă cu ochi fără pleoape
îți aprinzi iar o țigară bătrâne
chiar dacă îngerii erau de pază
tu vii ca o maree - tăcută și bizară
lacrimile mele urcă pe clavir
cerul s-a înnegrit de atâtea deziluzii
sunt unul din cei singuri care
în patul meu a murit cineva
să fi suferit un atac
nu privi chipuri rătăcite pe stradă
pentru a supraviețui
frunza galbenă e-o lacrimă de toamnă
gândul tău pulsează a duel
după plecarea ta mi-a trebuit o zi
mai departe de mine
am lucruri despre care nu vorbesc
eram fericiți omorâserăm împreună
nici nu știu dacă numele meu e teodor dume
azi moartea hrănea prin metastaze
AABCCGGIIILMMMMMNORRȘTV
ESMZMIZGVLIVLMBTICMMCDM
ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, 2012
Toți am scris un poem genial!
RăspundețiȘtergere