Scriu
adică
strâng
firmituri
de la
cina cea de taină
iarna
îmi îngheață
mâinile
în
versuri albe
în
cușca pieptului
doarme
un fulger
adevărul
frunză cu frunză
doar toamna îmi numără
deziluziile
Costel Zăgan
* De la prima la ultima oră/ poezia iubito mă devoră * Poeții trăiesc poezia. (Costel Zăgan)
20 ianuarie 1958 ziua-n care viața a început să poarte doliu între două clipe moartea m-a alfabetizat prefer să nu fiu unde-i piatra de hot...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu