Până
la
albastru
mă oglindesc
în
ochii tăi
dragoste
Costel Zăgan
* De la prima la ultima oră/ poezia iubito mă devoră * Poeții trăiesc poezia. (Costel Zăgan)
Scriu
adică
strâng
firmituri
de la
cina cea de taină
iarna
îmi îngheață
mâinile
în
versuri albe
în
cușca pieptului
doarme
un fulger
adevărul
frunză cu frunză
doar toamna îmi numără
deziluziile
Costel Zăgan
Te-ai mulțumi cu altă figură
să-ți ducă viața mai departe
dar toate au aceeași măsură
o clipă viață și restul moarte
COSTEL ZĂGAN
Totul pentru femeia cu suflet de floare
pentru poemul cu toate versurile îndrăgostite
mă las în voia ta singurătate de doi bani
restul va fi o noapte albă cât Shakespeare
degeaba însă
manualul poetului de cursă lungă e tot la fraza
de când a pus ochii pe tine fericirea
ești un om mort
scriu și tăcerea zboară din gură-n gură
însă în locurile publice tot n-am voie
cu poezia dată la maximum
ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, 2012
Dragă Kitty am colindat multe flori și țări de cuvinte și fiecare mi-a dat câteo amintire de pus în rama sufletului bineînțeles totul a fos...