SHAKESPEARE

Mâna iernii n-o dărâmă

vara de pe chipul tău

nici târându-se o râmă

n-o să zboare peste hău

Vara de pe chipul tău

n-o îngrămădești în șip

făcând bine din ce-i rău

crești al frumuseții chip

N-o îngrămădești în șip

nici tîrându-te o râmă

moartea-n fire de nisip

mâna iernii n-o dărâmă

Vara ce-i poemul tău

de gheață-i iubito zău

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

AMURG DE TOAMNĂ - DIANA MIHAELA ZĂGAN

 La început oamenii

preschimbau cuvintele

în picături de ploaie

și dezbrăcau copacii

în lacrimi

și sensul îl căutau în stele

Acum oamenii

s-au prechimbat în umbre

ce-și caută esența în vis

Au uitat să privească

ploaia și copacii

Nu mai dezbracă din priviri

tăcerea

o adâncesc în vorbe și scântei

de iluminare

Acum oamenii

s-au preschimbat în umbre

ce-și caută copacul

POEZIA, primăvara 2001 

Poveste | Marin Sorescu | Citim poezie

MI-E DOR DE ZARVA FRUMUSEȚII TALE , FEMEIE! (Costel Zăgan)

Costel Zăgan

De la alfa la omega

Ce fără margini încântare

ce cântec fără de-nceput

ce taină revărsată-n mare

femeia porneşte c-un sărut

Ce cântec fără de-nceput

femeia-ncepe cu sfârşitul

dar niciodată n-am s-o uit

femeia-i pâinea şi cuţitul

Femeia-ncepe cu sfârşitul

ce taină revărsată-n mare

cu răsăritul şi-asfinţitul

e cea mai pură întâmplare

Ce cântec fără de-nceput

ce rai de unde-ai re-născut

Toate reacţiile:

ARS MAGNA POETICA

 Scriu cu buldozerul

în cariera unor inimi de piatră

scriu cu tancul istoriei

pe câmpul minat al condiției umane

scriu cu ultimul albatros

slava nemărginită a lui Dumnezeu

scriu cu sufletul

în

trupul tău

Dragoste

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

PATRIOTISMUL CE MIZERIE

Iau țara de coadă

ca pe o tigaie

cine o să r(o)a

dă

cerul să înmoaie

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

31 DECEMBRIE 2017

Fulger somnambul

în

noaptea raţiunii

Lumină

pusă

la

uscat

în cer

Cine-i bun

e

rău

tare

Atât

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (30 decembrie 2017)