POEZIEI

 Iartă-mă

că

te trezesc

cu noaptea-n cap

furându-ți cele mai frumoase vise

iartă-mă

că

te orbesc cu răsăritul

și apusul acestei lumi

că te folosesc

din zori și până-n noapte

vers după vers

iartă-mă

că nu țin cont

că-i

vreme rea

sau

vreme de basm

îi dau înainte

fără cruțare

chiar dacă

sudoare versurilor

a umplut

vasele comunicante ale tăcerii

și 

da

nu uit niciodată

că sunt

cobaiul tău

poezie

Costel Zăgan

GOYOHKA MEA

 Costel ZĂGAN

turn
de fildeș
singurătate
pe
verticală

MATEMATICIANUL SUPREM

Poezia-i ecuația lui Dumnezeu.

Costel Zăgan

 Costel Zăgan

PE CUVÂNTUL MEU DE POET

 Sângerez în metru antic

Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS

EREZIA CA ALTER EGO

Totuşi de ce ar fi omul o casă Pe care o

termină de zidit moartea Dacă între noi

se lăfăieşte absurdul cel de toate zilele De

ce atunci când îngerii au laringită Proştii

fac vocalize cu Dicţionarul Drepturilor Omu

lui Dragostea rămânând un autoportret

ratat în doi Vai când moare un om Şi

Dumnezeu se sinucide puţin

Indiferenţa pradă a aproapelui nostru

Ne lasă iar rece O ce bere infernală

Ce melancolie spumantă

Doamne

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 ÎN ACEASTĂ ZI

acum 6 ani

Activ

Costel Zăgan

  · 

Distribuit pentru: Public

Activ

Ioana Manolache

  · 

PARADISUL APARENŢELOR

Costel Zăgan

Ce poftă am să fiu nemuritor

şi Doamne nu-s decât doar trist

hai viaţa-mi strigă hai dă-i zor

şi n-am ce face şi exist

Şi Doamne nu-s decât doar trist

poet cu stele reci în oase

revendic ca pedeapsă că exist

iubirile femeilor frumoase

Poet cu stele reci drept oase

hai moartea-mi strigă hai dă-i zor

ce-ţi trebuie femei frumoase

când naiba să te ia eşti muritor

O Doamne nu-s decât doar trist

îmi revendic steaua deci exist

CEZEISME, 2008

ALTERITATE ȘI SÂNGE

 Sabie cu două tăiușuri

poezia armă sinucigașă

sângele cade urcușuri

pielea-i ultima cămașă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE 

HAIMANALE LITERARE: COSTEL ZĂGAN

 

Haimanale Literare

esopnodrStlu845m8c1uhugt9m3ul0icia5g9c61gg0ctgch1221f1i141c7  · 

Vă așteptăm textele pe haimanaleliterare@gmail.com

Am primit acest poem de la Costel Zăgan:

Apollinaire se plimbă prin satul meu natal

Nimicul nu-i totuşi un răspuns

la întrebările nerostite ale tăcerii

Dar eu vorbesc Doamne în numele tăcerii

şi nu m-aud decât pe mine

Apollinaire se scoală din morţi

şi vorbeşte prin gura lui Allen Ginsberg

vorbeşte iată cu kaikuuri oceanice

cu demente taxiuri urlătoare în albastru

Cu statuile de culoare ale lui Buddha

o muzică profundă wagneriană

izbeşte cele două războaie mondiale

de calea lactee

Făcându-le praf şi pulbere

şi steluţe pentru adormit poeţii somnambuli

ai mieniului III merg şi eu

pe străzile din satul meu natal

În fracul alb-negru al poeziei

franco-americane

improvizând tăceri globale

deasupra mult deasupra viitorului omenirii

Mă uit prin geamul cerului

poate zăresc Vioara lui Bacovia

ori Anemonele lui Ştefan Luchian

Tzara îşi duce muzical pistolul la tâmplă

Ca pe-o floare sustrasă de la un greier sinucigaş

STOP

NU CÂNTA NU SCRIE NU EXISTA

ultimul mesaj pe-o pereche de chiloţi

de lavandă poliedrică

"PE-AICI SE-AJUNGE ÎN AMERICA!"

nu ocoliţi raiul e înainte

desigur în sens giratoriu

m-am întors şi-am plâns

Toţi copacii din Paris şi-au transferat

florile pe strada mea nu fugiţi nu-i sfârşitul lumii

primăvara aceea new-yorcheză este invitata mea

şi-a acestor pagini somnambule

Costel Zăgan, "Poeme de-aprins focul".

Mulțumim, Costel!

#haimanaleliterare

6Tu şi alţi 5